Cum sa identifici loca europeana, combaterea bolii
Cum sa identifici loca europeana, masuri de prevenire si combatere a bolii. Acest articol conține linkuri de afiliere. Pentru mai multe informații click aici
Cum sa identifici loca europeana, masuri de prevenire si combatere a bolii. Coloniile de albine sunt predispuse multor boli, paraziți și prădători. Pe lângă acestea se mai adaugă și pesticidele pe care le folosim în agricultură, plus practicarea unui sistem de exploatare agricolă ce constă în cultivarea aceleași plante pe același teren timp de mai mulți ani consecutiv (monocultură). Coloniile de albine au nevoie de mai multe tipuri de plante cu flori pentru a supraviețui.
În acest articol îți voi prezenta cum sa identifici loca europeana și alte informații despre această infecție bacteriană care afectează puietul albinelor. Dacă dorești să afli mai multe despre combaterea și prevenirea bolilor în familiile de albine îți recomand cartea bolile albinelor.
Loca europeană într-o colonie de albine se prezintă astfel: verificăm fagurele cu puiet și observăm că acesta este pestriț, puietul a murit în stadiul căpăcit și necapacit. Larvele din celule sunt flasce. Larvele moarte zac răsucite pe o parte în celule. Masa moartă este cleioasă are aspect cafeniu închis și nu se întinde. Solzii uscați rămân pe fundul celulei fără să adere pe peretele celulei. Și în celulele capacite puietul mort este la fel. Capacul celulei este înfundat și adesea găurit.
Loca europeană este o infecie bacteriană. Au fost făcute mai mule cercetări pentru a descoperi cauza acestei boli și se pare că infecția este cauzată de mai mulți agenți patogeni. Aceștia împreună cu bacteria M.pluton au fost găsiți în intestinul mijlociu al larvelor. În terminația intestinului se formează o aglomerație galben-cenușie de 2-3 mm unde bacteria se înmulțește rapid și larvele încep să consume multă hrană. Albinele recunosc larvele bolnave și le îndepărtează.
Puietul moare de cele mai multe ori încă din stadiul de larva datorită toxinelor eliminate de bacterii. În acest caz culoarea se schimbă din galben în cafeniu. Infecțiile mai slabe pot fi mai periculoase pentru că unele larve supraviețuiesc și chiar înanite de a începe să țeasă coconul acestea elimină excremente în care se află bacteria m.pluton. Larvele care supraviețuiesc sunt slăbite și nu pot forma coconi complet, importanți în protecția anti-bacteriană. Acest lucru permite bacteriei bacillus alvei să se înmulțească masiv. Imedia ce se formează spori, larva se transformă într-o masă moartă cu miros puternic și se întinde ca un filament. În această etapă boala poate fi confundată cu loca americană.
Bacillus alvei este considerat agent patogen secundar. Capsulele bacteriei M. pluton sunt mai puțin rezistente decât sporii de bacillus larvae care provoacă loca americană. Germenii bacteriei M.pluton rezistă în miere doar câteva zile, în polen câteva luni și în fecalele albinelor germenii rămân activi de la mai multe luni la mai mulți ani.
Răspândirea în familia de albine
Loca europeană se transmite prin hrană, pe această cale ajunge în puiet. Dacă este atacat doar puietul necăpăcit albinele pot reprima boala total sau pentru o anumită perioadă de timp. Aici depinde foarte mult de instinctul lor de curățire. Agentul patogen supraviețuiește în pereții celulelor și în resturile de ceară de pe fundul stupului.
Depistarea bolii
Un simptom clinic tipic pentru loca europeană îl reprezintă larvele răsucite, capacele înfundate, perforate. Dacă pe interiorul căpăcelelor vedem o pată nearga strlucitoare atunci știm sigur că e vorba de loca europeană. La fel și atunci când observăm aglomerațiile cenușii-gălbui din intestinul larvei.
Pentru a ne asigura că e vorba de loca europeană vom face proba chibritului. Se ia un băț de chibrit și se bagă în masa amorfă după aceea se scoate ușor. Observăm că nu se formează filamente loca americană este exclusă și dacă observăm că se formează filamente atunci luăm o probă și o ducem în laborator pentru a pune diagnosticul.
Mirosul puietului infestat este asemănător cu mirosul oțetului. Când este prezentă mai mult bacteria bacillus alvei poate aminti de cel al transpirației de picioare. Puietul se usucă pe fundul celulelor și se deosebețte de loca americană prin faptul că solzii au o suprafața netedă și strălucitoare. Loca americană și europeana pot exista simultan în aceeași colonie și diagnosticul poate fi pus doar de medicul veterinar.
Răspadirea bolii
De cele mai multe ori boala se răspândește prin rătăcirea albinelor sau prin furtișag. Se mai poate transmite și la adăpător. Apicultorul poate răspândi boala dacă nu este în cunoștință de cauză și la alte colonii prin schimbarea fagurilor, achiziționarea de unelte folosite infestate cu sporii și întrebuințarea polenului de proveniență străină, de la alti apicultori. Viespile mai pot transmite boala și în cazul lor boala provoacă același simptome. Loca europeană este des întâlnită în regiunile umede.
Măsuri de prevenire și combatere a bolii
Dacă albinele au la dispozite o sursă bună de nectar de cele mai multe ori acestea reușesc să învingă boala fără intervenția apicultorului. În sprijinul combaterii bolii ajută foarte mult și îndepărtarea fagurilor contaminați care trebuie să fie arși. Fagurii nu pot fi distruși în topitorul solar datorită pericolului infecțios. Pe lângă asta ne putem baza pe instinctul de curățire al albinelor. Stropirea fagurilor cu sirop de zahăr și admistrarea de hrană lichidă poate ajuta. Instinctul de curățire al albinelor poate fi stimulat și prin introducerea de puiet necăpăcit. Schimbarea mătcii poate ajuta. Nu toate rasele de albine sunt la fel de sensibile.
În cazul infestărilor puternice fagurii sunt îndepărtați și topiți, stupii sunt dezinfectați. Se mai pot utiliza diverse medicamente : teramicină și streptomicină. Cu timpul dozajul cu aceste medicamente trebuie mărit. Medicametele pot lasă reziduri de aceea nu este recomandată folosire lor foarte mult timp. Atâta timp cât boala nu se declanăează într-o epidemie în regiune, omorârea coloniilor nu este o opțiune.
Prevenirea infecțiilor cu loca europeană
În cazul bolilor de acest tip posibilitatea de prevenire este limitată. Achiziția de colonii și unelte folosite în alte stupine trebuie să se facă cu prudență . Roii străini trebuie ținuți o vreme în carantină departe de prisaca principală. Și în ultimul rând, hrana (miere, polen) de la alta prisacă nu trebuie să fie întrebuințată în stupina proprie.
Sper să te ajute informatiile din acest articol. Lasa un comentariu si spune-mi ce crezi. Eu îți voi răspunde în cel mai scurt timp. Găsești interesante informațiile pe care ți-le ofer? Mă poți răsplăti pentru asta click aici . Multumesc !
Felicitări pentru că ai citit tot articolul. Dacă ți-a plăcut, ajută-mă să-l promovez mai departe cu un share:
Sursa: pentru a scrie acest articol am consultat cartea Bolile albinelor de Wolfgang Ritter, 2000, Editura M.A.S.T. . Sursa imagini: google imiges, imaginile nu imi apartin
0 comentarii