Încă de a la începuturile civilizaţiei mierea a fost singurul ingredient pe care oamenii îl foloseau în viată de zi cu zi în bucătărie pentru a îndulcii diverse preparate şi singura sursă care le oferea gustul dulce şi aromat. Pentru a obţine miere trebuiau să caute o colonie de albine în sălbăticie. Apoi oamenii au început să domesticească albinele sălbatice în stupi făcuţi din buşteni, vase de lut, cutii din lemn şi coşuri făcute din paie împletite (skep sau cosul impletit din paie, stupul primitiv). 

       În Egipt albinele au fost domesticite încă din timpurile antichităţii. Pe pereţii templului soare al lui Nyuserre Ini din cea dea cincea dinastie,  sunt înfăţişaţi muncitorii care suflau fum în stupi pentru a scoate fagurii cu miere. Descoperirile arheologice referitoare la apicultură au fost găsite şi la Rehov, un sit arheologic din epoca fierului şi a bronzului în Valea Iordanului, Israel. Treizeci de stupi intacti, făcuţi din paie şi lut , au fost descoperiţi în ruinele oraşului, datând din anul 900 î.Hr.

       Stupii au fost găsiţi în rânduri ordonate, trei la număr şi sunt dovezi că o industrie apicola avansată  a existat în vechiul Israel în urmă cu 3000 de ani. Apicultura a fost, de asemenea, practicată şi în China antică .

      În cartea „Reguli de aur pentru afaceri de succes”, scris de Fan Li (sau Tao Zhu Gong) în timpul perioadei de Primăvară şi de Toamnă există secţiuni care descriu apicultura, ceea ce subliniază importanţa calităţii casetei de lemn utilizate şi modul în care acest lucru poate afectea calitatea mierii. Primii apicultori au folosit coşurile din paie (skep) pentru a adăpostii albinele. Aceasta practică încă mai este folosită şi acum în multe ţări.

Reconectarea cu natura  

       Pentru mulţi oameni apicultura este un mod de a se reconecta cu natura. Aceasta poate satisface dorinţa de reconectare cu lumea naturală  ceva ce multora le lipseşte în lumea în care trăim astăzi. Indiferent de locul în care locuieşti apicultura poate fi practicată ca hobby sau mai mult de atât. Dacă locuieşti într-o zona urbană poţi să amplasezi stupii pe acoperişul blocului sau dacă locuieşti la casă poti să pui stupii în grădina.

     Acum aş dori să revin la începuturile apiculturii mai exact la primi stupi folosiţi în Europa pentru apicultură. Skep sau coşurile din paie împletite, acestea au fost folosite timp de aproape 2000 ani. Primele modele erau făcute din nuiele împleite apoi în Evul Mediu a început să se foloseaca că materie prima paiele. Skeps sau coşurile au fost folosite în principal în nordul şi vestul Europei, în forma cea mai simplă intrarea se afla în partea de jos a coşului.

      Acesta nu are o structura internă. Albinele trebuie să construiască fagurii. Acestea au două dezavantaje şi anume: nu poţi inspecat familia de albine în cazul în care aceasta este bolnavă sau sunt paraziţi înăuntru şi al doilea dezavantaj este că extracţia mierii nu este deloc uşoară.

     Pentru a extrage mierea apicultorii trebuiau să scuture coşul de albine apoi faguri cu miere erau presaţi pentru a extrage mierea. Acest model de stup a fost folosit până la începutul secolului 20 când descoperirile făcute de Langstroth în apicultură şi inventarea în 1851 a stupului cu rame a înclinat balanţă în favoarea acestei technologii.

      Pe timp de iarnă cosuirle erau puse pe rogojini, platforme de lemn, pentru a ţine departe frigul şi umezeala. Pe lângă astea erau puse şi paie de o parte şi de alta pentru izolaţie. Albinele izolează coşul cu propolis acesta având rol de protecţie împotriva frigului dar şi împotriva microbilor. Se construiau şi adăposturi din lemn sau piatră acestea aveau uşi pentru fiecare skep în caz de vreme rea.

Skep sau cosul impletit din paie. Stupul primitiv.

  Stupul primitiv

      În ziua de astăzi apicultorul încearcă să prevină roirea. Cei care folosesc acest sistem pentru apicultură depind în mare parte de roirea albinelor. Acest instinct fiind încurajat prin alegerea unor coşuri mai mari sau mai mici. Instinctul de roire este încurajat şi prin alegerea unor familii de albine predispuse la roire mult mai des faţă de altele.

      Pentru a extrage mierea apicultorul va face o selecţie a stupilor la sfârşitul sezonului. În urma acestei selecţii el va alege stupii cei mai grei. Coşurile uşoare indică faptul că familia de albine nu are multă miere şi nu va fi posibilă supravieţuirea pe timp de iarnă dacă i se va lua mierea. De cele mai multe ori albinele erau înecate în apă ori afumate cu sulf pentru a extrage fagurii din coş.

        Coşurile nici prea grele nici prea uşoare erau păstrate pe parcursul iernii până anul următor. În acest fel s-a practicat apicultura secole la rând apoi apicultorii au trebuit să caute diverse metode  pentru a nu pierde familiile de albine. De exemplu scuturarea albinei dintr-un coş în altul gol sau unirea familiilor de albine.

     Dacă prisăcarul lua doar o parte din miere atunci albina era introdusă înapoi în coş şi astfel avea şanse să supravieţuiască pe timp de iarnă. O altă metodă ar fi fost, formarea unui roi în luna mai şi în cazul în care albinele umpleau coşul  cu faguri acestuia i se adaugă un eke sau inel de paie de aproximativ patru împletituri pentru a oferi mai mult spaţiu albinelor să construiască faguri pentru puiet.

   Persoana care făcea coşuri împletite pentru albine se numea ”skepper” . În Anglia grosimea împletiturile din paie era controlată cu ajutorulu unui inel din piele sau cornul unei vaci numit ”girth” .

    Te invit să încerci stupăritul folosind coşul împletit din paie. Poţi începe cu un roi făcut pe la jumătatea luni mai. Ar fi un experiment interesant. Este perfect pentru mierea în faguri şi mult mai apropiat de practicarea unei apiculturi ecologice.

Felicitări pentru că ai citit tot articolul. Dacă ţi-a plăcut, ajută-mă să-l promovez mai departe cu un share:

Recomadare cărţi apicultură

Albinăritul pentru începători

Albinăritul pastoral 

Bolile albinelor

Manual de creştere a albinelor

Creşterea albinelor în stupi orizontali

100 de plante pe placul albinelor

WordPress

Creaza-ti propiul site cu wordpress

Procesez…
Succes! Ești în listă.

Publicat de Mihai

"Numele meu este Mihai. Sunt fondatorul blogului ”În lumea albinelor”. Întotdeauna mi-a plăcut să-l ajut pe tatăl meu cu lucrările în stupină. Sunt în misiune pentru a ajuta noi apicultori să reuşească şi să educ publicul prin conţinutul blogului meu. Dacă eşti în căutarea unei vocaţii sau simţi o chemare pentru acest domeniu de activitate te rog să apeşi pe butonul urmăreşte pentru a primi articole noi pe email.” Apicultura tradiţie şi chemare

Alătură-te conversației

3 comentarii

  1. Buna seara ! Am gasit in podul unei case săsești un stup impletit .Daca sunteti interesat vi l ofer 😁

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: