Skep sau cosul impletit din paie. Stupul primitiv.

Publicat de Mihai pe 17 februarie 201717 februarie 2017

  Stupul primitiv. Încă de a la începuturile civilizației mierea a fost singurul ingredient pe care oamenii îl foloseau în viata de zi cu zi în bucătărie pentru a îndulcii diverse preparate și singura sursă naturală care le oferea gustul dulce și aromat. Pentru a obține miere trebuiau să caute o colonie de albine în sălbăticie. Apoi oamenii au început să domesticească albinele sălbatice în stupi făcuți din bușteni, vase de lut, cutii din lemn și coșuri făcute din paie împletite (skep sau cosul impletit din paie, stupul primitiv). 

       În Egipt albinele au fost domesticite încă din timpurile antichității. Pe pereții templului soare al lui Nyuserre Ini din cea dea cincea dinastie,  sunt înfățișați muncitorii care suflau fum în stupi pentru a scoate fagurii cu miere. Descoperirile arheologice referitoare la apicultură au fost găsite și la Rehov, un sit arheologic din epoca fierului și a bronzului în Valea Iordanului, Israel. Treizeci de stupi intacti, făcuți din paie și lut , au fost descoperiți în ruinele orașului, datând din anul 900 î.Hr.

       Stupii au fost găsiți în rânduri ordonate, trei la număr și sunt dovezi că o industrie apicola avansată  a existat în vechiul Israel în urmă cu 3000 de ani. Apicultura a fost, de asemenea, practicată și în China antică .

      În cartea “Reguli de aur pentru afaceri de succes”, scris de Fan Li (sau Tao Zhu Gong) în timpul perioadei de Primăvară și de Toamnă există secțiuni care descriu apicultura, ceea ce subliniază importanța calității casetei de lemn utilizate și modul în care acest lucru poate afectea calitatea mierii. Primii apicultori au folosit coșurile din paie (skep) pentru a adăpostii albinele. Aceasta practică încă mai este folosită și acum în multe țări.

Stupul primitiv. Reconectarea cu natura  

       Pentru mulți oameni apicultura este un mod de a se reconecta cu natura. Aceasta poate satisface dorința de reconectare cu lumea naturală  ceva ce multora le lipsește în lumea în care trăim astăzi. Indiferent de locul în care locuiești apicultura poate fi practicată ca hobby sau mai mult de atât. Dacă locuiești într-o zona urbană poți să amplasezi stupii pe acoperișul blocului sau dacă locuiești la casă poti să pui stupii în grădina.

     Acum aș dori să revin la începuturile apiculturii mai exact la primi stupi folosiți în Europa pentru apicultură. Skep sau coșurile din paie împletite, acestea au fost folosite timp de aproape 2000 ani. Primele modele erau făcute din nuiele împleite apoi în Evul Mediu a început să se foloseaca  materiea prima paiele. Skeps sau coșurile au fost folosite în principal în nordul și vestul Europei, în forma cea mai simplă intrarea se afla în partea de jos a coșului.

      Acesta nu are o structura internă. Albinele trebuie să construiască fagurii. Acestea au două dezavantaje și anume: nu poți inspecat familia de albine în cazul în care aceasta este bolnavă sau sunt paraziți înăuntru și al doilea dezavantaj este că extracția mierii nu este deloc ușoară.

     Pentru a extrage mierea apicultorii trebuiau să scuture coșul de albine apoi faguri cu miere erau presați pentru a extrage mierea. Acest model de stup a fost folosit până la începutul secolului 20 când descoperirile făcute de Langstroth în apicultură și inventarea în 1851 a stupului cu rame a înclinat balanța în favoarea acestei technologii.

      Pe timp de iarnă cosuirle erau puse pe rogojini, platforme de lemn, pentru a ține departe frigul și umezeala. Pe lângă astea erau puse și paie deoparte și de alta pentru izolație. Albinele izolează coșul cu propolis acesta având rol de protecție împotriva frigului dar și împotriva microbilor. Se construiau și adăposturi din lemn sau piatră acestea aveau uși pentru fiecare skep în caz de vreme rea.

  Stupul primitiv

      În ziua de astăzi apicultorul încearcă să prevină roirea. Cei care folosesc acest sistem pentru apicultură depind în mare parte de roirea albinelor. Acest instinct fiind încurajat prin alegerea unor coșuri mai mari sau mai mici. Instinctul de roire este încurajat și prin alegerea unor familii de albine predispuse la roire mult mai des față de altele.

      Pentru a extrage mierea apicultorul va face o selecție a stupilor la sfârșitul sezonului. În urma acestei selecții el va alege stupii cei mai grei. Coșurile ușoare indică faptul că familia de albine nu are multă miere și nu va fi posibilă supraviețuirea pe timp de iarnă dacă i se va lua mierea. De cele mai multe ori albinele erau înecate în apă ori afumate cu sulf pentru a extrage fagurii din coș.

        Coșurile nici prea grele nici prea ușoare erau păstrate pe parcursul iernii până anul următor. În acest fel s-a practicat apicultura secole la rând apoi apicultorii au trebuit să caute diverse metode  pentru a nu pierde familiile de albine. De exemplu scuturarea albinei dintr-un coș în altul gol sau unirea familiilor de albine.

     Dacă prisăcarul lua doar o parte din miere atunci albina era introdusă înapoi în coș și astfel avea șanse să supraviețuiască pe timp de iarnă. O altă metodă ar fi fost, formarea unui roi în luna mai și în cazul în care albinele umpleau coșul  cu faguri acestuia i se adaugă un eke sau inel de paie de aproximativ patru împletituri pentru a oferi mai mult spațiu albinelor să construiască faguri pentru puiet.

   Persoana care făcea coșuri împletite pentru albine se numea ”skepper” . În Anglia grosimea împletiturile din paie era controlată cu ajutorulu unui inel din piele sau cornul unei vaci numit ”girth” .

    Te invit să încerci stupăritul folosind coșul împletit din paie. Poți începe cu un roi făcut pe la jumătatea luni mai. Ar fi un experiment interesant. Este perfect pentru mierea în faguri și mult mai apropiat de practicarea unei apiculturi ecologice.

Felicitări pentru că ai citit tot articolul. Dacă ți-a plăcut, ajută-mă să-l promovez mai departe cu un share:

Dacă ti-a placut acest articol te rog sa dai like si să lași un comentariu. Găsești interesante informațiile pe care ți-le ofer? Mă poți răsplăti pentru asta click aici . Multumesc!