Iernarea albinelor. Acest articol conține linkuri de afiliere. Vom primi un mic comision daca alegi sa cumperi ceva prin linkul furnizat. Acest blog accepta sponsorizari si alte forme de compensatie. Pentru mai multe informații click aici. Unele linkuri  nu sunt de afiliere și duc către articole mai vechi.

 

      Pe timp de iarnă familia de albine nu hibernează. Albinele se strâng în ghemul de iernare și își continuă activitatea, produc căldura necesară pentru menținerea vieții. Începând din ianuarie sau decembrie albinele încep să crească puiet în spațiul limitat de dimensiunile ghemului.

   Pentru asta albinele au nevoie de rezerve suficiente de hrană. Rezervele de hrană pot fi sub două forme: rezerve interne (corpul gras bine dezvoltat prin alimentația abundentă din toamna) și rezervele de miere, păstură.

      Iernarea albinelor. Consumul de hrana în timpul iernii

     În primele luni de iarnă este mai scăzut, albinele consumând mierea necesară doar pentru a menține temperatura în interiorul ghemului (24-25°C). Consumul de hrană începe să crească odată cu apariția puietului. Temperatura în ghem va trebui să fie menținută în permanență la nivelul de 35-36°C. În primele luni familiile puternice consumă aproximativ 700-800 g de miere și pe parcurs acest consum începe să crească la 1,5-2,0 kg lunar.

     În timpul iernării albinele au nevoie de aproximativ 7-8 kg de miere, totuși această cantitate nu este suficientă și ar fi o greșală din partea apicultorului să lase familiile doar cu 7-8 kg de miere. Ar fi o greșală pentru că familiile ar fi lipsite de hrană tocmai atunci când au mai mare nevoie de aceasta. Când familiile de albine ies din iarnă este necesar ca în stup să fie rezerve abundente de hrană pentru creșterea puietului și menținerea temperaturii.

    O altă concepție greșită este aceea că lipsa hranei în primăvară poate fi completată cu sirop de zahăr. La ieșirea din iarnă mare parte din albina din stup este uzată și albina tânără este în cantitate mică. Albina tânără va fi cea care prelucrează zahărul din sirop, prelucrarea zahărului din sirop va scurta durata de viață a albinei și nu va face altceva decât să grăbească uzura și să scurteze viața albinelor.

    Așadar pe lângă cantitatea de miere necesară iernării la formarea rezervelor trebuie să fie asigurată și cantitatea de miere necesară pentru primăvară. În funcție de puterea familiei de albine în stup se va lăsa aproximativ 16-18 kg de miere.

   Foarte importantă este și rezervă de păstură. Fiecare familie ar nevoie de 1,5-2,0 kg de păstură. În lipsa fagurilor cu păstură deficitul poate fi completat cu granule de polen sau pulbere. Acestea vor fi administrate în tot cursul primăverii.

Iernarea albinelor

    În prima parte a iernii (decembire-ianuarie) nu se administrează turte cu polen pentru că albina nu poate îmagazina hrana în faguri și o consumă direct. Aceasta  duce al apariția cazurilor de diaree și dacă vremea nu permite efectuarea zborurilor de curățire familiile se pot îmbolnăvii.

   În preioada culesurilor principale se asigura fagurii cu miere pentru iarnă. Se scot fagurii plini și capaciti cel puțin pe 2/3 din înălțime. Se va evita asigurarea rezervelor de la culesurile a căror miere cristalizează repede (rapită, miere de mană) pentru că iernarea pe aceste sorturi de miere provoacă uzură sporită și duce la pierderea familiilor de albine.

   Dacă nu este posibilă asigurarea rezervelor de hrană la culesurile naturale atunci acestea pot fi completate cu sirop de zahăr. Administrarea siropului se va face în lunile de vara iulie-august pentru a se uza albinele din acea perioadă și nu cele care urmează să ierneze.

     Este de preferat ca rezervele de hrană să conțină cel mult 50% miere din zahăr. Iernarea doar pe miere din zahăr reduce capacitatea albinelor de a crește puietul încă din timpul iernii. Acești faguri vor trebui să fie păstrați până toamna, în încăperi sau dulapuri uscate unde temperatura să fie de 16-18°C, ferite de umezeală. Faguri vor trebui să fie tratați periodic prin gazare cu bioxid de sulf împotriva găselniței.

           Orânduirea fagurilor cu miere

   Principiile biologice ale dezvoltării famililor de albine pe verticală presupun ca în partea de jos a fagurilor să fie spațiu pentru puiet, iar în partea de sus spații pentru rezervele de hrană. Amplasarea rezervelor poate fi: bilatereala, centrală sau unilaterală. Ultimele două sunt mai puțin indicate și sunt folosite mai mult în cazul familiior slabe sau cu rezerve insuficiente.

   Indiferent de modul de amplasare în stup nu trebuie să fie lăsați fagurii cu mai puțin de 1,5 kg de miere. Se vor scoate fagurii care în toamana au fost ocupați cu puiet și cuprind cantități insuficiente de miere. De obicei faguri cu puțină miere se trec după diafragmă și se descapacesc.

     Pentru asigurarea unei bune iernări este necesar ca apicultorul să îngrijească stupina astel încât în stup să se păstreze un regim termic constant și se asigura condițiile pentru eliminarea vaporilor de apă care apar în stup. Se va urmări ca în zona stupinei să se păstreze linștea pentru că zgomotul poate duce la creșterea consumului de hrană și de aici uzura prematură a albinelor.

      Din a două jumătate a lunii februarie se va începe administrarea de turte din șerbet de zahăr cu miere și adaos de polen, chiar dacă în familii există rezerve de păstură. Pentru o bună iernare se va face un control periodic pe tot parcursul iernii și cu această ocazie se verifica starea generală a stupinei și se iau măsuri de îndreptarea a cazurilor anormale.

    La efectuarea controlului se va avea în vedere atât stupina cât și împrejurările ei, depunerile de zăpadă, prezența animalelor,  a păsărilor. În urma acestui control se iau măsuri pentru asigurarea liniștii și a condițiilor de microclimat.

Controlul auditiv

      Prin controlul auditiv se poate deduce starea de sănătate a familiei de albine. Controlul auditiv se poate realiza la urdiniș cu un tub de cauciuc sau un stetoscop. Acesta ne poate indică starea familiei după zgomotul pe care îl produc albinele în starea de repaos ca răspuns la lovirea stupului cu mâna.

-bâzâitul continu și uniform, sporit ușor la lovirea stupului apoi revenind la normal indică iernarea normală.

-bâzâitul plângător indică lipsa mătcii

-zumzetul slab ca un fâșâit indică lipsa hranei, albinele urmând să moară de foame

     Resturile căzute pe fundul stupului poate oferi indicii prețioase privid iernarea albinelor. Resturile puține, în genral din ceară cu puține albine moarte dovedesc o iernare normală. Cantitățile mari de albine moarte, mucegai și umezeală indică faptul că familia de albine nu iernează bine și un stup nu este o bună ventilație. Resturile de albine, frunze de paie, faguri și părți din acestea îngrămădite la urdiniș indică prezența șoarecilor.

   La controlul de ianra se va evita deschiderea stupilor fără rost pentru a nu dernaja familiile. În cazuri extreme se va putea deschide stupul  și controla starea familiior fără a se intervenii în cuib. Stările anormale grave cer intervenția imediată. Stări precum: lipsa hranei, lipsa mătcii, aparita diareei în grad mare și pătrunderea șoarecilor.

Dacă ti-a placut acest articol te rog sa dai share, like si să lași un comentariu. Găsești interesante, folositoare, informațiile pe care ți-le ofer? Mă poți răsplăti pentru asta click aici

 

 

 

Bibliografie: Manualul apicultorului, Bucuresti 2000

 

 

 

 

Felicitări pentru că ai citit tot articolul. Dacă ți-a plăcut, ajută-mă să-l promovez mai departe cu un share: