Apiterapia: Vindecare și Relaxare Prin Utilizarea Produselor Apicole
Apiterapia: Vindecare și Relaxare Prin Utilizarea Produselor Apicole. Acest articol conține linkuri de afiliere. Vom primi un mic comision daca alegi sa cumperi ceva prin linkul furnizat. Acest blog accepta sponsorizari si alte forme de compensatie. Pentru mai multe informații click aici. Unele linkuri nu sunt de afiliere și duc către articole mai vechi.
Salutare si bine te-am găsit! Te invit la un nou articol, de data aceasta mi-am propus sa scriu despre apiterapie. Cred ca multi oameni in ziua de astazi nu sunt suficient de bine informați cu privire la produsele apicole si la beneficiile pe care acestea le pot oferii sanatații atât fizice cât și psihice. În acest articol vei ragăsi informații valoroase, studii clinice, cunoștințe tradiționale despre apiterapie.
Apiterapia, o practică străveche care utilizează produsele apicole în scopuri terapeutice, a captat din ce în ce mai multă atenție în rândul celor în căutare de metode naturale de vindecare și relaxare. Această tehnică inovatoare se bazează pe proprietățile benefice ale mierii, propolisului, polenului și altor daruri ale stupului pentru a promova sănătatea și bunăstarea fizică și mentală. În acest articol, vom explora în profunzime lumea fascinantă a apiterapiei, dezvăluind cum aceste produse apicole pot contribui la vindecare și relaxare, precum și la optimizarea stării de bine generală. Această ramură a medicinii tradiționale este strâns legată de legenda lui Hippocrate, cunoscut ca “părintele medicinei,” care promova mierea ca instrument de vindecare și sănătate.
Istoria Apiterapiei
Apiterapia are origini adânc înrădăcinate în istoria umanității. Civilizațiile antice, precum cea egipteană, romană și chineză, au recunoscut valorile terapeutice ale produselor apicole. Egiptenii foloseau mierea pentru tratarea rănilor, iar romanii considerau că propolisul are calități antibacteriene. În medicina tradițională chineză, veninul de albine era folosit pentru a trata diverse afecțiuni. Astăzi, știința modernă a confirmat multe dintre aceste proprietăți benefice ale produselor apicole.
Antichitatea: Pionierii Utilizării Produselor Apicole
Istoria apiterapiei are rădăcini adânci în civilizațiile antice. Egiptenii au fost printre primii care au documentat utilizarea mierii în scopuri medicinale. Ei foloseau mierea pentru a trata rănile, datorită proprietăților sale antiseptice și antibacteriene. În Egiptul antic, mierea a fost folosită și în cadrul ritualurilor religioase și de înmormântare.
În Grecia antică, legendarul medic Hippocrate a evidențiat beneficiile vindecătoare ale mierii, promovând-o ca un remediu pentru rănile și afecțiunile respiratorii. Aristotel a menționat și el calitățile terapeutice ale mierii și a observat că albinele pot fi folosite pentru a trata durerile de cap.
Medicina Tradițională Chineză și Filosofia Yin-Yang
În China, mierea, propolisul și veninul de albine au fost integrate în medicina tradițională pentru a restabili echilibrul Yin-Yang în corpul uman. Polenul a fost considerat un elixir pentru vitalitate și longevitate. Veninul de albine, cunoscut sub numele de “jiufeng”, a fost utilizat pentru a trata reumatismul și alte afecțiuni.
În timpul dinastiei Song (960-1279 d.Hr.), “Manualul de Medicină și Materia Medica” a oferit detalii despre utilizarea produselor apicole în medicina tradițională chineză. Aceste învățături au continuat să influențeze practici medicinale în Asia și în prezent.
Renașterea și Revitalizarea Apiterapiei
În timpul Renașterii, apiterapia a început să-și regăsească gloria. Herbariile și tratatele medicale ale epocii au inclus informații despre utilizarea produselor apicole în terapie. Printre promotorii acestei practici se numără apicultorul german Charles Butler, care în lucrarea sa “The Feminine Monarchie” (1609) a documentat diversele utilizări medicinale ale produselor apicole.
Secolul XX și Cercetările Avansate
În secolul XX, apiterapia a continuat să evolueze odată cu progresele științifice. Cercetători precum Dr. Stefan Stangaciu din România și Dr. Ryke Geerd Hamer din Germania au contribuit la popularizarea apiterapiei. Dr. Hamer a elaborat conceptul de “medicină nouă germană” care includea utilizarea veninului de albine în tratamentul cancerului și a altor afecțiuni.
Istoria apiterapiei este un mozaic impresionant de influențe culturale, descoperiri medicale și practici tradiționale. De la Egiptul antic până în prezent, apiterapia a traversat epoci, fiind influențată și adaptată în funcție de cunoștințele și nevoile timpului. Acest patrimoniu bogat ne arată că conexiunea omului cu natura și valorile sale terapeutice au rezistat în ciuda schimbărilor. Astăzi, apiterapia continuă să fie o resursă prețioasă pentru sănătatea și buna dispoziție a oamenilor din întreaga lume.
Terapia cu Venin de Albine (TVA)
Dr. Stangaciu este cunoscut în special pentru cercetarea sa extinsă privind terapia cu venin de albine (TVA), cunoscută și sub numele de apipunctură sau apiterapie cu venin de albine. Veninul de albine conține o varietate de compuși bioactivi care pot avea efecte antiinflamatorii și analgezice. În TVA, mici cantități de venin de albine sunt administrate prin înțepături controlate în puncte specifice ale corpului. Se crede că această practică stimulează răspunsul imunitar al organismului, ameliorează durerea și îmbunătățește diverse afecțiuni de sănătate.
Cercetările lui Dr. Stangaciu au explorat beneficiile potențiale ale TVA pentru afecțiuni precum artrita reumatoidă, scleroza multiplă și alte tulburări autoimune și inflamatorii. Munca sa a contribuit la o mai bună înțelegere a mecanismelor care stau la baza efectelor veninului de albine asupra organismului uman.
Propolisul și Alte Produse Apicole:
Pe lângă veninul de albine, Dr. Stangaciu a studiat și proprietățile terapeutice ale altor produse apicole, precum propolisul și lăptișorul de matcă. Propolisul, o substanță rășinoasă colectată de albine din mugurii copacilor, a demonstrat că are proprietăți antibacteriene, antivirale și antiinflamatorii. A fost folosit tradițional pentru vindecarea rănilor și susținerea sistemului imunitar.
Cercetările lui Dr. Stangaciu au explorat aplicațiile potențiale ale propolisului în îngrijirea rănilor, sănătatea orală și ca antioxidant. El a studiat, de asemenea, efectele lăptișorului de matcă, o substanță bogată în nutrienți secretată de albinele lucrătoare, asupra diferitelor aspecte ale sănătății, inclusiv posibila sa contribuție la îmbunătățirea funcției cognitive și stimularea nivelului de energie.
Contribuții și Impact
Cercetările lui Dr. Stefan Stangaciu nu doar că au contribuit la înțelegerea științifică a apiterapiei, ci au și sporit conștientizarea asupra beneficiilor potențiale printre comunitatea medicală și publicul larg. Munca sa a ajutat la punerea podului între medicina tradițională și cea modernă, evidențiind valoarea produselor apicole în terapiile complementare.
Prin publicațiile, prelegerile și colaborările sale cu alți cercetători, Dr. Stangaciu a avut un rol crucial în promovarea utilizării sigure și eficiente a produselor apicole în scopuri terapeutice. Eforturile sale au încurajat explorarea și cercetarea continuă în domeniul apiterapiei, oferind noi perspective asupra aplicațiilor potențiale ale acestor substanțe naturale în îngrijirea sănătății.
Bolile pe care apiterapia le poate trata
Apiterapia: Vindecare și Relaxare Prin Utilizarea Produselor Apicole. Voi enumera aici câteva din afecțiunile pe care apiterapia le poate trata, prin consumul de miere, polen, laptișor de matcă, propolis si venin de albine.
-scleroză multiplă
-artrită
-infectii
-zona zoster
Leziunile pe care apiterapia le poate trata includ:
-răni
-durere
-arsuri
-tendinita
În timpul tratamentului, produsele apicole pot fi aplicate local, pe cale orală sau injectat direct în sânge.
Metode
Mai departe vreau sa iți prezint, cercetări științifice bazate pe studii efectuate in vitro folosind diferite culturi celulare, precum și studiul in vivo pe șoareci sau alte animale experimentale. De asemenea, sunt documentate studii clinice folosind produse apicole.
Beneficiile Mierii în Apiterapie
Mierea, unul dintre cele mai vechi îndulcitori naturale, este un adevărat elixir al naturii. Conține enzime, antioxidanți și substanțe antimicrobiene ce pot contribui la vindecarea rănilor și la protejarea pielii de infecții. Consumată în mod regulat, mierea poate îmbunătăți imunitatea, susține digestia și furnizează energie constantă organismului.
Mierea este compusă din zaharuri (fructoză, glucoză, zaharoză, maltoză, izomaltoză, maltuloză, treloză, maltotrioză, melezitoză și altele), apă și enzime. Proteinele și aminoacizii se găsesc în cantități mici, precum și vitamine (în principal B și C), unele minerale (Na, K, Ca, Mg, Fe, Cu, Mn și Zn), boabe de polen și alte substanțe fitochimice.
Cele mai explorate caracteristici ale mierii în scop medicinal este acțiunea sa antioxidantă, datorită activității compușilor polifenolici , a vitaminelor C și E și a enzimelor (catalază, peroxidază) . Compușii polifenolici sunt, de asemenea, implicați în efectele antiinflamatorii și anticanceroase ale mierii.
Efectul antibacterian al mierii este strâns legat de conținutul scăzut de apă și de prezența glucozooxidazei, asta ducând la prevenirea creșterea bacteriilor, distrugând chiar microorganisme precum Staphylococcus aureus rezistent la meticilină
Unele studii clinice au arătat capacitatea mierii de vindecare a rănilor. A fost investigat potențialul mierii ca tratament pentru ulcerul piciorului diabetic. Persoanele diabetice cu răni infectate la picior au primit pansamente cu miere timp de 3 luni, ceea ce a dus la vindecarea semnificativă a ulcerelor ușoare, dar nu a ulcerelor cu os expus și vascularizare insuficientă. Acest lucru a fost atribuit efectelor antimicrobiene ale mierii care creează o barieră și împiedică pătrunderea microorganismelor, stimulând epitelizarea și conducând la absorbția rapidă a edemului din rană și din zona înconjurătoare.
Un alt studiu a fost facut pentru a evalua rolul mierii de Manuka în rănile chirurgicale a 55 de pacienți timp de 4 luni. Cicatricile tratate cu miere de Manuka au avut mai puțină rigiditate și mai puțină durere. În plus, pacienții tratați cu miere de Manuka au prezentat o tendință scăzută de distorsiune a pielii și cicatricea a fost mai puțin palpabilă.
Un alt studiu clinic a fost făcut pentru a investiga efectul consumului de miere în comparație cu cel al zaharozei asupra profilului lipidic la 60 de tineri sănătoși. Grupul tratat cu miere a primit 70 g de miere/zi iar al doilea grup a primit 70 g de zaharoză/zi. Glicemia a jeun, tensiunea arterială sistolică și tensiunea arterială bazală diastolică nu au fost diferite între grupuri, dar consumul de miere a scăzut colesterolul total, trigliceridele (TG) și LDL și a crescut lipoproteinele de înaltă densitate (HDL), în timp ce aportul de zaharoză a crescut colesterolul total, TG. și LDL și HDL scăzut. Mierea conține antioxidanți precum beta-carotenul, vitamina C, acidul uric și minerale care joacă un rol în metabolismul lipidelor, crescând catabolismul grăsimilor și, în consecință, reducându-le nivelurile serice.
Referitor la utilizarea mierii în apiterapie, datele au indicat potențialul mierii pentru vindecarea ulcerului și a rănilor, tratamentul mucozitei bucale și protecția cardiovasculară. Mierea exercită o acțiune antiinflamatoare și favorizează reepitelizarea țesuturilor, accelerând vindecarea și ameliorarea durerii.
Mierea poate fi un substrat pentru bacteriile probiotice și prezintă beneficii pentru modularea microbiotei intestinale. Mierea a fost, de asemenea, folosită pentru a trata bolile oculare, pile, eczeme, infecții ale gâtului, tuse, astm bronșic, tuberculoză, hepatită, amețeli, oboseală, constipație, infestare cu viermi, boli gastrointestinale. Recent, în ultimii ani, au fost raportate efectele pozitive ale mierii în tratarea bolilor neurologice, diabetului zaharat și cancerului.
Propolisul: Elixirul Natural al Stupului
Propolisul, o substanță complexă pe care albinele o obțin din resine de arbori, este esențial pentru protejarea stupului de agenții patogeni. În apiterapie, proprietățile antibacteriene, antivirale și antiinflamatorii ale propolisului sunt folosite pentru a susține sănătatea sistemului respirator, pentru a ameliora afecțiunile pielii și pentru a stimula procesul de vindecare.
Numeroase specii sunt incluse pe lista ca surse de propolis, cum ar fi plopul, mesteacănul, palmierul, pinul, arinul, salcia. Compoziția sa poate include aldehide aromatice, alcooli, aminoacizi, esteri, diterpene, sesquiterpene, lignani, acizi grași, vitamine și minerale.
Cea mai mare cantitate de muncă științifică și cercetare dintre toate produsele apicole este despre propolis. Propolisul a fost folosit de-a lungul timpului și este folosit, în prezent în produse cosmetice, alimente și băuturi sănătoase, extracte, capsule și apă de gură. Studiile in vitro folosind teste de cultură celulară au evidențiat o abundență de proprietăți ale propolisului, cum ar fi antioxidante, antimicrobiene (în special acțiunea sa antibacteriană), antitumorale, antiinflamatoare . În ultimul timp, a fost raportat potențialul propolisului de a fi inclus în tratamentul COVID-19, inclusiv mai multe mecanisme și perspective.
Propolisului actioneaza împotriva hipersensibilității dentare, una dintre cele mai frecvente plângeri în practica stomatologică, caracterizată prin durere acută. Primul studiu a fost efectuat cu 26 de femei urmărite timp de 4 săptămâni după utilizarea propolisului, obținându-se o rată satisfăcătoare ridicată (85%).
Un alt studiu a cuprins 67 de femei și 29 de bărbați împărțiți în 4 grupe de tratament cu durata de 3 luni: 1) 10% extract etanolic de propolis, 2) 30% extract etanolic de propolis, 3 ) placebo (apă distilată). Ambele extracte de propolis (10 și 30%) au fost la fel de eficiente și mai eficiente decât placebo. Deși legarea dentinei a exercitat un efect rapid de ameliorare, a fost la fel de eficientă ca și propolisul pe termen lung.
A fost investigată și intervenția ropolisului la subiecții diabetici. Un studiu efectuat în 2014 a investigat efectele propolisului asupra vindecării diabetului, evaluând 24 de subiecți cu diabet zaharat de tip 1 sau 2, prezentând un DFU timp de ≥4 săptămâni. Propolisul apos a fost aplicat local timp de 6 săptămâni sau mai puțin dacă ulcerul s-a vindecat. După 1 și 3 săptămâni, propolisul a redus zona rănii. După 4, 5 și 6 săptămâni, procentul de pacienți cu ulcere complet vindecate a fost semnificativ mai mare în grupul cu propolis. Nu au fost raportate efecte adverse, ceea ce sugerează că utilizarea topică a propolisului este bine tolerată și îmbunătățește închiderea plăgii.
Au fost semnalate unele mecanisme de acţiune a propolisului în vindecarea rănilor: concentraţie redusă de radicali liberi; modularea expresiei fibronectinei; colagen crescut; activarea căilor antiinflamatorii și antioxidante; inhibarea activității mieloperoxidazei; accelerarea reparării țesuturilor prin stimularea glicozaminoglicanului care duce la închiderea plăgii. În 2018 s-au făcut studii clinice la pacienți cu diabet zaharat de tip 2 (T2DM) care au utilizat 900 mg propolis/zi timp de 18 săptămâni. Deși au fost testate diferite probe, propolisul a crescut nivelurile de glutation redus (GSH) și IL-6, scăzând lactat dehidrogenazei (LDH). Printre limitările studiilor, autorii au speculat că a fost utilizată o doză prea mare de propolis și că dozele adecvate trebuie investigate înainte de aplicarea clinică.
Propolisul este indicat concomitent cu alte produse apicole pentru reducerea inflamatiei cronice. Poate fi folosit ca inhalare amestecat cu miere si solutie salina. În general, este sigur și poate fi consumat și de către persoane sau pacienți sănătoși, nefiind nicio interacțiune cu medicamentele.
Polenul – Un Superaliment pentru Vitalitate
Polenul de albine este considerat un superaliment datorită concentrației sale ridicate de nutrienți. Conține proteine complete, vitamine, minerale și antioxidanți ce pot contribui la îmbunătățirea nivelului de energie, a digestiei și a sănătății generale. În apiterapie, polenul este utilizat pentru a sprijini imunitatea și pentru a optimiza funcționarea organismului.
Componentele sale majore includ proteine, aminoacizi esențiali, carbohidrați, lipide, lipide grase, compuși fenolici, vitamine (complexul B, C și E), calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, fier, cupru, zinc, mangan și seleniu. Această compoziție diversă face din polenul de albine o opțiune demnă de remarcat ca supliment alimentar.
În ciuda controverselor din cauza învelișului dur al polenului, care poate fi sau nu spart și digerat de oameni, macerarea și extractele cu apă sau etanol sunt recomandate pentru a îmbunătăți digestibilitatea pentru obținerea efectelor terapeutice.
Pe lângă proprietățile nutritive, polenul colectat de albine prezintă activitate antioxidantă, cardioprotectoare, hepatoprotectoare, antiinflamatoare, antibacteriană, anticanceroasă, imunostimulatoare și antianemică.
Activitatea sa antifungică împotriva speciilor Candida, Zygosacharomyces și Aspergillus a fost raportată intr-un studiu facut in 2011.
Studiile in vivo au prezentat o mare varietate de abordări. Unele studii au fost efectuate prin inducerea edemului labei la șobolani, iar polenul de albine a avut succes în atenuarea inflamației. Dietele care conțin polen colectat de albine au îmbunătățit masa musculară și metabolismul la șobolanii bătrâni subnutriți.
Datorită modului în care polenul este procesat de albine, devine un produs bogat în enzime și probiotice, făcându-l util în afecțiunile intestinale precum colita ulceroasă, constipația și diareea, reducând inflamația și permeabilitatea intestinală.
Reacții alergice la produsele apicole și apiterapie
Apiterapia: Vindecare și Relaxare Prin Utilizarea Produselor Apicole. Unele produse apicole pot declanșa reacții alergice și anafilaxie. Complexitatea chimică a acestor produse este diversă și poate include alergeni în funcție de sezon și fitogeografia în care au fost colectate. Prin urmare, este crucial să se identifice alergenii și riscul de reacții anafilactice înainte de a utiliza produsele apicole.
Veninul de albine este un agent cauzator al reacțiilor alergice. De fapt, alergia la înțepăturile de albine a fost legată de reacții anafilactice și de hipersensibilitate. Mierea – cel mai des folosit produs apicol – este, de asemenea, legată de alergie, cauzând probleme serioase din cauza reacțiilor sistemice. În general, alergia la miere este adesea asociată cu polenul și proteinele secretate de glandele faringiene și salivare ale albinelor.
Deși unii indivizi sunt sensibili la produsele apicole și dezvoltă reacții alergice, produsele apicole sunt folosite în apiterapie pentru tratarea alergiei, în încercarea de a desensibiliza pacienții la aceste produse. Acest lucru este paradoxal, deoarece unele produse apicole pot fi alergene și, pe de altă parte, desensibilizează sau atenuează simptomele alergice.
Concluzie
Apiterapia: Vindecare și Relaxare Prin Utilizarea Produselor Apicole. Trebuie menționat că rezultatul obținut in vitro sau in vivo nu poate fi extrapolat automat la om. Într-adevăr, studiile clinice oferă o bază adecvată pentru apiterapeuți, în ceea ce privește pregătirea și recomandarea produselor apicole pentru tratamente. Pe de altă parte, apiterapeuții ar trebui să-și facă metodele mai disponibile și să-și răspândească cunoștințele, pentru a împărtăși cea mai bună standardizare a practicii lor.
Datele au arătat beneficiile produselor apicole, iar studiile clinice au demonstrat acțiunea lor eficientă în tratarea diferitelor boli, atât pe plan intern cât și extern; cu toate acestea, puțini autori au explicat mecanismele de acțiune implicate în studiile lor clinice, iar explicațiile pot fi găsite în principal despre propolis, venin de albine, miere și lăptișor de matcă.
Istoria apiterapiei este un mozaic impresionant de influențe culturale, descoperiri medicale și practici tradiționale. De la Egiptul antic până în prezent, apiterapia a traversat epoci, fiind influențată și adaptată în funcție de cunoștințele și nevoile timpului. Acest patrimoniu bogat ne arată că conexiunea omului cu natura și valorile sale terapeutice au rezistat în ciuda schimbărilor. Astăzi, apiterapia continuă să fie o resursă prețioasă pentru sănătatea și buna dispoziție a oamenilor din întreaga lume.
Dacă ti-a placut acest articol te rog sa dai share, like si să lași un comentariu. Găsești interesante informațiile pe care ți-le ofer? Mă poți răsplăti pentru asta click aici . Multumesc!
Bibliografie: https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2667031322000252 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4677175/ Mierea: aliment si medicament, Ed. M.A.S.T, 2013, Autor Frank Renate Apiterapia - cum să folosim produsele stupului, Ed Fiat Lux, 2008, Autor Cristina Mateescu
Felicitări pentru că ai citit tot articolul. Dacă ţi-a plăcut, ajută-mă să-l promovez mai departe cu un share:
0 comentarii