Inmultirea familiilor de albine.  Acest articol contine linkuri de afiliere. Pentru mai multe informatii click aici Unele linkuri  nu sunt de afiliere si duc catre articole mai vechi. 

 

 

     Înmulțirea familiilor de albine reprezită un obiectiv important pentru apicultor. Sporirea efetivelor duce la producții mai mari de miere, ceră, propolis, polen etc. Locul albinelor din punct de vedere zoologic este în clasa insectelor, ordinul Hymeopterelor (insecte cu aripi membranoase), familia Apidaelor, genul Apis , acesta cuprinde patru specii de albine:

     Apis dorsata (cea mai mare albină cunoscută) ,trăiește în sudul Asiei, apoi Apis indică, Apis florea (cea mai mică albină și în cele din urmă Apis melifera, specia cea mai răspândită de albine . Apis melifera este raspandită și la noi și cuprinde trei grupe geografice mari : albina meliferă europeană, albina meliferă africană și albina meliferă din Orientul Apropriat.

      Valoare economică mare o are grupa albinei melifere europene care cuprinde următoarele rase: albina șură europeană, albina caucaziană de munte, albina galbenă italiană și albina carnioliana. Primele trei rase sunt raspanadite ce toate continenetele iar în țara noastră albina șură europeană. Perioada moderana în apicultură începe cu descoperirile lui P. I. Prokopovici inventatorul stupului cu rame mobile (1814) urmat de Dezierzon, Langstroth, Dadant, Root, inventatori stupilor care le poartă numele și sunt răspândiți în toată lumea. 

 

INMULTIREA  FAMILIILOR  DE ALBINE.VIAȚA FAMILIEI DE ALBINE

    Familia de albine este alcătuită din trei tipuri de indivizi: albinele lucrătoare alcătuiesc marea majoritate a populației numărul lor variază în funcție de anotimp, matca, fiecare stup are o matcă și trântorii în număr de câteva sute în fiecare colonie , în anotimpul călduros.

 

Caste

       Albinele lucrătoare se recunosc ușor după talia lor mică, acestea sunt femele cu organele de reproducere nedezvoltate. Matca sau regina are corpul mai lung decât al lucrătoarelor (20-25mm) , capul mic și abdomenul foarte dezvoltat , este singura femele fecundă din stup. Trantorii sunt mult mai mari au un aspect masiv capul cu ochii mari, abdomenul gros și îndesat. Aceștia sunt masculii care fecundează matca.

 

Înmulțirea familiilor de albine

     Albinele au o viață scurtă, în sezonul activ pirmavara și vara , albinele trăiesc 35-40 zile. Albinele care eclozionează toamna vor trăi până la 6-9 luni. Matca depune ouă neîntrerupt din primăvară până toamna târziu pentru a înlocui pierderile zilnice și a spori numărul albinelor. Matca, trantorul și albina lucrătoare trec prin trei stadii de dezvoltare: ou, larva si nimfă. În prima zi oul stă în celulă vertical, a doua zi se înclină puțin pentru ca a treia zi să fie culcat complet pe fundul celulei, albinele doici depun în celul lăptișor ,produs de glandele lor salivare , învelișul oului se înmoaie și din el iese larva.

   Primele trei zile larva este hrănită de albinele doici cu lăptișor. La sfârșitul celei de treia zi acestea adaugă miere și păstură , în a patra zi larvele sun hrănite numai cu un amestec de miere păstură și apa. În ziua a șasea larva se întinde în lungul celulei cu capul spre deschidere , nu mai este hrănită iar albinele astupă celula cu un căpăcel poros de ceară. În interior larva țese o gogoașă iar în ziua a 14-a de la depuerea oului se formează nimfa, urmând ca în ziua 21 să iasă albina lucrătoare.

  Stadiile de dezvoltare diferă pentru cele trei categorii de indivizi. Celulele în care se dezvoltă mătcile sunt mai mari , au formă de ghindă, clădite pe faguri cu gura în jos, acestea se dezvoltă din același ouă din care eclozionează albinele lucrătoare. Larvele de matcă primesc tot timpul stadiului larvar lăptisor roial de la albinele mai tinere.

 

Durata stadiilor de dezvoltarea pentru cele trei categorii de indivizi

Stadiul de dezvoltare	Matca		Albina lucratoare	Trantorul
	Durata in zile
Ou Larva Larva capacita, prenimfa si nimfa	3 5 7		3   6 12	3 6 14
Total	16		21	24

       Schimbul de faguri cu puiet între famliile de albine puternice și  cele slabe nu reușeste sa mentină echilibrul decît pentru  o scurtă perioadă de timp. Mătcile hrănite bine în timpul culesurilor de întreținere  ce apar în a doua jumătate a primaverii și regimul de căldură creat de apicultor asigură o buna dezvoltare a familiilor.

Inmultirea familiilor de albine. Roirea artificială prin stolonare

       Formarea de familii noi, folosind roirea artificială prin stolonare este una din cele mai ușoare metode de înmulțire artificială a familiilor de albine. Astfel este asigurată sporirea producției de miere și ceară prin menținerea în stare activă a familiilor puternice. Familia care acoperă în total nouă rame (șapte cu puiet și doua cu miere și păstură), se consideră puternică și predispusă la roit.

    Pentru formarea de familii noi se procedează asftfel: din fiecare familie puternică, predispusă la roit, se ridică la fiecare 7-8 zile 1-2 faguri cu puiet capacit și albinele care îi acoperă având grijă să nu fie ridicate mătcile familiilor de bază. Cu acești faguri se formează roii  cu două rame cu puiet, două rame cu miere și păstură. Familiilor nou formate li se dă o matcă împerecheată sau o botcă căpacită. Dacă familiile nou formate întîrzie în dezvoltare se mai ajută cu albine tinere și puiet căpacit de la familiile de bază.

 

Inmultirea familiilor de albine. Roirea prin stolonare cu mătci împerecheate

       Se practică de primăvara pînă toamna. Această lucrare se face într-o zi călduroasă și liniștită: din 2-3 familii puternice se ridică 2-3 rame cu puiet căpăcit si albinele care îl acoperă și se adaugă de o parte și de alta  cîte o ramă cu miere și păstură. Dacă albinele nu acoperă ramele cuibului în familia nou formată, mai pot fi scuturate 1-2 rame cu albine de la alte famili puternice, cu atenție să nu fie ridicată și matca familiilor de unde s-a luat albine.

       Urdinișul se strîmtează lasînd loc doar pentru circulația a 1-2 albine. Seara li se dă cîte o matcă împerecheată în colivie, care trebuie să aibă orificiul de ieșire umplut cu șerbet de zahăr sau o foiță de ceară. Dupa 24 de ore se înlătură colivia din cuib, dacă între timp matca a fost eliberată de albine. Cînd această metodă se practică toamna roii se formează mai puternici, prin ridicarea de rame cu puiet de la mai multe familii puternice.

 

Inmultirea familiilor de albine. Roirea artificială prin divizare

       De o parte și de alta a unui stup cu familie puternică se aduc doi stupi goi. Se împart fagurii cu albine, puiet și provizii și se trec în cei doi stupi fără a ține cont în care stup a fost trecută matca. Stupul golit se înlătură, albinele culegătoare se împart aproximativ egal la cei doi stupi. Această lucrare se execută în timpul zilei. Seara se dă familiei rămasă fără matcă o matcă împerecheată sau neîmperecheată ori o botcă căpăcită.

   Familia fără matcă se cunoaște după neliniștea albinelor. În următoarele zile stupi se distanțează treptat  pînă vor ocupa locurie definitive pe vatra stupinei. Dacă albinele culegătoare înclină să populeze mai mult  o familie, stupi se miscă în așa fel pînă se observă aceeași circulație la ambele familii. Perioada favorabil pentru utilizarea acestei metode este atunci cînd familiile sunt predispuse la roire dar nu trebuie să se aștepte pînă la intrarea lor în frigurile roitului.

Înmulțirea familiiilor de albine. Roirea artificială prin mutație

      Se scot 1-3 faguri dintr-o familie puternică. Faguri cu puiet si albinele ce-i acoperă și matca. Se trec într-un stup nou. Cuibul noi familii se completează cu faguri clădiți de o parte și de alta a ramelor ridicate din familia puternică și se așează pe locu familiei puternice roite. Stupul vechi se duce în ală parte a stupinei.

    Albinele culegătoare și cele ieșite din familia puternică mutată pe locul nou, vor popula în curînd roiul. În seara aceleași zile se va da o matcă sau o botcă familiei roite care vor fi primite usor de albinele tinere. Roirea artificială a famililor de albine are nenumărate avantaje și este de preferat înaintea roirii naturale, aceasta constituind un factor din cele  mai importante în sporirea productivității stupinelor.

Inmultirea familiilor de albine. Roirea artificială intensivă  simplificată

       Baza acestei metode de roire constă în provocarea frigurilor roitului la la 1/3 din familiile de bază și utilizarea botcilor crescute de ele pentru formarea roiurilor prin stolonare. Începând din primăvară familiile din stupină se împart în două grupe:

 a) O grupă destinată înmulțirii de aproximativ 1/3 din numarul familiilor din stupină;

b) Grupa familiilor de producție, acestea sunt si familii ajutatoare ale celor destinate înmulțirii, formată din restul de 2/3 a numarului familiilor din stupină;

      Familiile din grupa de înmulțire sunt alese în asa fel încât acestea să aiba calități deosebite pentru prasilă: produc multă miere și ceară, sunt rezistente la boli, blînde , rezistente la iernare etc. Fiecare familie de bază din grupa de înmulțire va avea repartizate două familii ajutătoare. Când afară timpul este frumos și familiile ocupă bine 7-8 faguri din care 5-6 sunt cu puiet, atunci se întăresc familiile destinate înmulțirii cu cîte doi faguri cu puiet căpacit si albinele de pe ei, câte unul de la fiecare din cele două familii ajutătoare.

      Pentru a prinde mirosul celorlalte albine fagurii cu puiet și albine se lasă cîteva minute la câțiva centimetri de ramele cu albine din familia de bază, apoi se introduc în mijlocul cuibului. Această activitate este bine să fie făcută în perioada înfloriri pomilor fructiferi și a salciilor. Atunci cînd ridicăm fagurii cu puiet căpăcit și albine este indicat să verificăm dacă matca se află pe rame, altfel ea va fi o,omorâtă  în familia destinată înmulțirii.

     Peste 5-6 zile se repetă  acțiunea, dar  de data aceasta, numai cu puiet căpăcit, fără albine. În locul fagurilor cu puiet ridicați familiile ajutătoare primesc, faguri clădiți. Întăririle cu puiet și albine se fac pentru forțarea familiilor de bază destinate înmulțirii de a intra în frigurile roitului.

      Când în familiile de bază apar primele botci cu larve, se formează primii roi-stoloni: se prinde matca și se introduce în colivie după care se ia un fagure cu puiet si albinele ce-l acoperă și se trece într-un stup gol unde vor mai fi adusi încă doi faguri cu puiet si  albine și doi faguri cu miere și păstură care vor fi puși la marginile cuibului nou format; cei patru faguri se iau de la familiile ajutătoare.

       Noii familii i se strîmtorează urdinișurile la maxim un cm și se duce pe un loc nou în stupină. Se supraveghează eliberarea mătcii și în măsura dezvoltării se lărgește cuibul cu faguri crescuți, și  artificiali. La 6-7 zile de la formarea roiului-stolon, atunci cînd primele botci din familia de bază sunt căpacite, se divizează fiecare familie de bază destinată înmulțirii în trei si se realizează o înmulțire de 100% , sau în patru părți și înmulțirea va fi de 133%.

        Din familia de bază se formează trei roi stoloni astfel: se aăează trei stupi goi (de preferință în forma si culoarea stupului, ce adăpostește familia de bază) lângă stupul cu familia de bază, fagurii cu puiet și provizii se împart egal în cei trei stupi goi adăugîndu-le câte o ramă cu miere de la familiile ajutătoare. Fiecare roișor trebuie sa aibă 1-2 botci. Se strîmtează urdinișurile la maximum un cm.

      Un roișor se duce pe un loc nou în stupină, iar ceilalți doi rămân pe loc. Albinele culegătoare se vor împărți la cei doi stupi cu roiurile rămase pe  loc. În următoarele zile supii se vor depărta zilnic cu 10-25 cm până vor ocupa locurile definitive din prisacă. Astfel din cele trei familii (una de bază destinată înmulțirii și două ajutătoare) au fost obținute patru familii noi, formate din familia de bază, asfel  la sfârșitul lucrărilor au rezultate șase colonii.

 

      Sper să te ajute informațiile din acest articol. Lasă un comentariu mai jos să dezbatem acest subiect. Daca știi și alte metode te rog sa le împărtășești, chiar vreau sa aud de la tine. Dacă găsești interesante informațiile pe care ți-le ofer mă poți răsplăti pentru asta click aici

 

Sursa: pentru a scrie acest articol am consultat Cartea stuparului, Ed. Agro-silvica de stat 1956

 

 

Felicitări pentru că ai citit tot articolul până la capăt. Dacă ți-a plăcut, ajută-mă să-l promovez mai departe cu un share: