Personalitati marcante. Karl Kehrle(fratele Adam)

Publicat de Mihai pe 19 iulie 202019 iulie 2020

Personalitati marcante Karl Kehrle(fratele Adam) Acest articol conține linkuri de afiliere. Pentru mai multe informații click aici

Personalitati marcante. Karl Kehrle(fratele Adam). Seria personalități marcante continuă. Urmărește blogul meu pentru a afla mai multe informații despre pionierii din industria apicolă, cum au ajuns în acest domeniu și cum au contribuit la dezvoltarea acestei ramuri a agriculturi ce se ocupă cu creșterea albinelor. Sper să te inspire poveștile acestor oameni de succes și să-ți ofere motivația necesară pentru a face primii pași în apicultură.

Personalitati marcante. Karl Kehrle(fratele Adam)

Karl Kehrle sau fratele Adam este recunoscut în toată lumea pentu contribuția în domeniul apiculturii. Acesta a creat rasa de albine Buckfast cu scopul de a obține o rasă de albine rezistentă la boli. A fost un călugăr benedictin, apicultor și autoritate în ceea ce privește reproducerea albinelor, dezvoltator al albinei Buckfast.

Datorită problemelor de sănătate Kehrle a fost trimis de mama sa la vârsta de 11 ani din Germania în Anglia, Buckfast Abbey, unde s-a alăturat bisericii și a devenit călugăr, în 1915 și-a început activitatea în apicultură.

Cu doi ani înainte, un parazit, Acarapis woodi, originar din Insula Wight, începuse să se extindă peste țară, devastând toate albinele autohtone. Acest a călătorit în Turcia și alte țări pentru a găsi înlocuitori pentru albinele native. În 1917 a creat prima tulpină Buckfast, o albină foarte productivă rezistentă la parazit.

Personalitati marcante Karl Kehrle(fratele Adam). Doctorate de onoare

În 1964 a fost ales membru al Consiliului Asociației de Cercetare a Albinelor, care a devenit mai traziu Asociația Internațională de Cercetare a Albinelor. Fratele Adam a continuat călătoriile și cercetările pentru producerea rasei dorite. În anii 1970 a primit mai multe premii, numirea în funcția de ofițer al Ordinului Imperiului Britanic (1973) și ordinul Bundesverdienstkreuz în Germania (1974).

La 2 octombrie 1987 a fost numit doctor de onoare de la Facultatea de Agricultură a Universității Suedeze de Științe Agricole. Doi ani mai târziu, a fost numit doctor onorific de Universitatea Exeter din Anglia. La 2 februarie 1992, în vârstă de 93 de ani, și-a dat demisia din funcția de apicultor la Abbey și i s-a permis să petreacă câteva luni în orașul său natal Mittelbiberach alături de nepoata sa, Maria Kehrle.

Începând cu 1993, el a trăit o viață retrasă la Buckfast Abbey și a devenit cel mai vechi călugăr al Congregației benedictine engleze. În 1995, la 97 de ani, s-a mutat la o casă de îngrijire din apropiere, unde a murit la 1 septembrie 1996.

Rasa Buckfast origini

Buckfast este o rasă de albine, un hibrid obținut prin încrucișarea mai multor subspecii de albine, creat de Karl Kehrle , călugăr responsabil de îngrijirea stupilor în mănăstirea Buckfast Abbey din Devon, Regatul Unit. La începutul secolului 20 populațiile de albine erau decimate de paraziții traheali. Această boala a primit mai tărziu denumirea de acarapioza, denumire dată după parazitul acarian care invada tuburile traheale ale albinelor și le scurta viața. Acest parazit a distrus mii de colonii în Insulele Britanice.

Personalitati marcante Karl Kehrle(fratele Adam). În 1916 doar 16 colonii au mai rămas la mânăstire, toate fiind rasă pură Apis mellifera ligustica (albina intaliană) sau hibriz, încrucișări între albina italiană și albina neagră din Anglia. Conform însemnărilor din carnetul personal al fratelui Adam, în 1915 au fost „Ultimele colonii de sezon ale fostei albine native (tulpina britanică a lui A. m. Mellifera) care au existat în acest cartier înainte de exterminarea finală de către epidemia produsă de acarapioza, în 1916 doar albinele din tulpina italiană a ligusticii au supraviețuit.

O stație de împerechere izolată a fost înființată în Dartmoor în iunie 1925, înainte de această dată, împerecherea a fost întâmplătoare. În 1919, o regină, numită B-1, a fost a subliniat că „a întruchipat toate calitățile dezirabile ale albinnei intaliene și ale fostei albine britanice nativă într-o combinație ideală”; de la această regină albinele Buckfast își pot urmări înapoi strămoșii.

În 1971, alți crescători de albine au început să se alăture programului de reproducere Buckfast și au stabilit propriile stații de împerechere izolate, precum și folosirea înseminării instrumentale, astăzi reproducerea albinelor Buckfast cu pedigree este reglementată de Federația Europeană a apicultorilor Buckfast (GDEB) în peste douăzeci și șase de țări cu numeroși crescători.

Istoric

Fratele Adam a fost inspirat de faptul că hibridul produs prin încrucișarea albinei italiene cu albina nativă era mai rezistent la acest acarian. Pentru a putea controla împerecherea, a trebuit să folosească o vale izolată în Dartmoor. Fără alte albine în raza de acțiune, fratele Adam a reușit să mențina integritatea genetică și să dezvolte trăsăturile dorite. Fiecare tulpină nouă de albine a fost încrucișată cu albinele Buckfast existente.

În multe cazuri, noile calități dorite au fost transmise generației următoare și noua combinație a fost apoi făcută stabilă, odată cu lucrările ulterioare de reproducere. Zece ani a durat ca genele dorite să fie fixate în genomul rasei. Peste 70 de ani, fratele Adam a reușit să dezvolte o albină viguroasă, sănătoasă și fecundă, care a fost numită albina Buckfast.

Calitățile albinelor Buckfast sunt foarte favorabile. Albinele nu sunt agresive și coloniile sunt foarte productive. Fratele Adam, în cartea sa, Apicultura din Buckfast Abbey, scrie că în 1920 au obținut „o medie de nu mai puțin de 87 kg excedent pe colonie și randamente individuale ce depaseseau 152 kg.

Programul de reproducere buckfast

Calitățile dorite la acest hibrid au fost împărțite în trei grupe : primară, secundară și terțară.

Grupa primară

Cuprinde calitățile de bază din punct de vedere economic și constituie scopul principal al creșteri noii rase.

• Fecunditatea – regina la un anumit punct (în raport cu fluxul de nectar) trebuie să poată umple cel puțin opt sau nouă faguri Dadant cu puiet.

• Industria – o capacitate nelimitată de muncă este fără îndoială cea mai importantă cerință.
• Rezistența la boli – este absolut indispensabilă și esențială pentru o apicultură reușită.
• Un instinct de roire scăzut – o condiție indispensabilă în apicultură modernă

Grupa secundară

Cuprinde calitați ce sunt de o importanță majoră, deoarece fiecare contribuie la intensificarea capacității de colectare a mierii în colonie:

• Longevitatea – prelungirea duratei de viață a albinei va indica o creștere corespunzătoare a forței efective de hrănire și a capacității unei colonii.
• Puterea aripilor – această abilitate poate fi un factor material în performanța unei colonii.
• Simțul mirosului – fără acest lucru, o colonie nu ar mai cerceta mai departe și este strâns legată de puterea aripilor.
• Instinctul de apărare – acesta este cel mai eficient remediu împotriva jefuirii (nu trebuie confundat cu agresiunea împotriva apicultorului).
• Duritate și capacitate de iernare – capacitatea de a iarna pe miere de calitate inferioară pentru perioade lungi, fără zbor de curățare.
• Dezvoltarea în primăvară – nu trebuie să apară prematur și fără a fi nevoie de stimulare artificială.
• Influența sau frugalitatea – o calitate strâns legată de dezvoltarea sezonieră a coloniilor.
• Instinct de autoaprovizionare – depozitare corespunzătoare sezonieră a rezervelor pentru supraviețuire.
• Adunarea polenului – nu trebuie confundată cu colectarea nectarului; polenul de bună calitate afectează pozitiv longevitatea.

Grupa terțară

Aceste calități ajută la reducerea la minimum a timpului și a efortului implicat în îngrijirea sezonieră și atenția solicitată pentru a asigura rezultate maxime de producție pe colonie:

• Aceste calități ajută la reducerea la minimum a timpului și a efortului implicat în îngrijirea sezonieră și atenția solicitată pentru a asigura rezultate maxime de producție pe colonie: Bun temperament – neagresiunea este o calitate dorită de toți apicultorii.

• Comportamentul calm – albinele rămân calme atunci când sunt inspectate fapt ce faciliteaza foarte mult desfășurarea activității în apicultură.

• Propolizarea – propolizeaza putin, excesul de propolis poate crește munca apicultorului.
• Aspectul fagurelui dupa căpăcire – are o importanță deosebită atunci când se produce miere în secțiuni, o trăsătură care depinde de mulți factori.

• Simțul orientării – ajută la asigurarea revenirii albinelor în propriul stup, evitând astfel multe neajunsuri și riscuri pe care le implică deriva și o pierdere nejustificată a reginelor care se întorc din zborurile lor de împerechere.

Caracteristici

La această rasă întâlnim următoarele caracteristici:

Randament mai bun față de alte rase

Personalitati marcante  Karl Kehrle(fratele Adam). Față de albina italiană (ligustica, cu care albina Buckfast este în cea mai strânsă legătură) este mai înflăcărată, mai puțin dispusă la roire și mai rezistentă la boli în special la acarienii traheali. În comparație cu celelalte subspecii de albine, Buckfast colectează mai puțin propolis, iernează liniștit, se dezvoltă rapid primăvara și colonia își menține puterea pe tot parcusul verii fapt ce face posibilă colectarea fluxului de nectar ori de câte ori acesta apare în natură.

În ce privește temperamentul albina Buckfast este neobișnuit de docilă și apicultorul poate verifica colonia fară probleme chiar dacă vremea este nefavorabilă. O altă particularitate a acestei rase este producția de miere, are o abilitate neobișnuită de a produce cantități mari de miere.

Rezistența la varroa a diferitelor tulpini Buckfast

Într-un studiu realizat de Oddie, Dahle și Neumann, s-a descoperit că o tulpină norvegiană buckfast este rezistentă la varroa. În Finlanda și Suedia există tulpini buckfast confirmate că sunt rezistente la varroa de către alți crescători de albine. Pentru a citit mai multe despre acest studiu click aici .

Sănătatea puietului

Un proiect de reproducere a fost început în Olanda în 2014, de Stichting Arista Bee Research, cu scopul de a produce o albină rezistentă la Varroa, prin utilizarea înseminării cu un singur trântor asta pentru a îmbunătăți comportamentul de igienă al albinelor.

Prin importul de material seminal în 2013 din coloniile VSH(Varroa Sensitive Hygiene) din S.U.A. , aceștia au putut lucra cu apicultorii Buckfast din Belgia, Luxemburg, Germania, Franța și Olanda și au putut produce colonii care sunt complet rezistente la Varroa fără utilizarea niciunui tratament.

Deși baza genetică a acestei tulpini Buckfast VSH este foarte restrânsă, deoarece selecția a fost limitată doar la această trăsătură și nu au fost disponibile încă resurse pentru a o integra structural în populația mai largă, s-a demonstrat că aceasta trasatura, VSH este prezenta în rasa europeană buckfast de înaltă calitate, stocul de reproducție buckfast poate fi adus la procente ridicate, următorul pas în programul de reproducere fiind selectarea suplimentară către 100% VSH a întregului stoc de reproducție din UE.

În 2018, a fost anunțat că albinele Buckfast rezistente la varroa (fiicele reginelor deschise VSH împerecheate) vor fi puse la vânzare în 2019.

Sper să te inspire acest articol și să-ți urmezi chemarea. Avem nevoie de oameni de succes, să aspirăm a ajunge la fel ca aceștia. Pentru ca vreau să-ți ofer cât mai multe informații te invit să urmărești filmul documentar călugărul și albinele pentru a înțelege mai bine cum a reușit fratele Adam să creeze o rasă nouă cu calitățile dorite.

Felicitări pentru că ai citit tot articolul. Dacă ţi-a plăcut, ajută-mă să-l promovez mai departe cu un share:

Vizionare placuta !