Obtinerea polenului, colectare, uscare si conservare. Vom primi un mic comision daca alegi sa cumperi ceva prin linkul furnizat. Acest blog accepta sponsorizari si alte forme de compensatie. Pentru mai multe informații click aici. Unele linkuri  nu sunt de afiliere și duc către articole mai vechi.

    Obtinerea polenului, colectare, uscare si conservare.  Plantele melifere se împart în două categorii plante polenifere și plante nectaro-polenifere. Plantele polenifere oferă polen albinelor și plantele nectaro-polenifere oferă polen și nectar. Polenul floral este format din grăunciori, a căror culoare, mărime și formă diferă de la o floare la alta. Albinele culegătoare colecteza polenul și îl depozitează în celulele fagurilor. În celule polenul este transformat în păstură.

     Aceasta reprezintă hrana proteică necesară hrănirii familiei de albine și a puietului. Albina colectează polenul florilor folosind întregul corp și anume: perișorii de pe corp, torace, abdomen, piesele bucale și cele trei perechi de membre. Sunt două etape atunci când vine vorba de recoltare: prima dată albina scutură polenul de pe stamine și își acoperă întreg corpul cu grăunciorii de polen apoi urmează perierea polenului de pe perisori și formarea încărcăturilor de polen.

     Albina culegătoare recoltează în medie, la fiecare zbor, aproximativ 15 mg de polen în ambele coșulețe. Cantitatea de polen necesară dezvoltării unei familii de albine pe timp de un an trebuie să fie undeva la 25 de kg pentru că o larvă are nevoie de 145 mg de polen,  pentru creșterea a 10.000 de albine este necesar 1 kg de polen de aici rezultă faptul că pentru o familie de putere mijlocie consumul anual de polen se ridică la 25-30 kg.

    Compoziția polenului diferă de la o floare la alta și constituientii de bază ai proteinelor din polen sunt aminoacizii. Polenul conține 21 de aminoacizi liberi. Glucidele prezente în polen sunt în cantitate de 20-40% zaharuri datorită perezentei nectarului și mierii. Lipidele sunt reprezentate în polen prin prezența acidului leuric, oleic, linoleic, palmitic și miristic.

     Polenul conține o serie de substanțe minerale: potasiu, fosfor, calciu ,sodiu, magneziu, fier. Conține cantități însemnate de vitamine hidrosolubile și liposolubile: complexul de vitamina b, acidul folic, tiamină, acidul nicotinic, acid ascorbic, riboflavină, piridoxină.

    Polenul este folosit în alimentația umană ca medicament natural pentru tratarea unor maladii. Se admite polen cu umiditate maximă de 14 %. Polenul proaspăt recoltat conține până la 20% apă. Pentru a fi păstrat polenul trebuie să fie uscat după recoltare la o tempereatura care să nu depășească 45°C. Durata de uscare poate varia între 6 și 24 ore în funcție de modul de uscare și umiditatea inițială a polenului.

    Pentru colectare se utilizează colectorul de polen. Colectoarele de polen sunt de mai multe tipuri: colectoare de urdiniș, colectoare de podișor și colectoare pe fundul stupului.

     Colectoarele de polen se aplică pentru o perioada limitată de timp, permițând  familiile de albine să-și asigure necesarul de polen pentru a se hrănii și pentru rezervele de iernare.

     Colectoarele se lasă 2-4 zile pentru ca albinele să se obișnuiască cu ele apoi se montează plăcile active. Asta se face seara după încetarea zborului albinelor. În timpul culesurilor mari de nectar placa activă este înlăturată pentru a nu afecata zborul albinelor culegătoare. Polenul se recoltează prin golirea sertărușului cu care este echipat fiecare colector de polen.

    Acest lucru se face periodic, de obicei seara. După recoltare polenul trebuie să fie uscat. Acest proces se realizează prin utilizarea căldurii naturale sau cu ajutorul unor instalații speciale (uscătorul de polen) . Temperatura de uscare nu trebuie să depășească 40-45°C. În timpul procesului de uscare polenul se va menține în straturi de maxim 10 mm. Acesta trebuie să fie ferit de acțiunea directă a razelor solare.

     După ce a fost uscat, polenul se cerne și se păstrază în vase închise, inoxidabile ori în saci de material plastic.

   Pe ambalajele de transport se aplică: denumirea produsului, cantitatea brută, tara-netto, numele și adresa producătorului, data recoltării și semnătura apicultorului.

     Dacă ti-a placut acest articol te rog sa dai share, like si să lași un comentariu. Găsești interesante informațiile pe care ți-le ofer? Mă poți răsplăti pentru asta click aici . Multumesc !

Bibliografie: Manualul apicultorului, Bucuresti 2000

 

 

 

 

Felicitări pentru că ai citit tot articolul. Dacă ți-a plăcut, ajută-mă să-l promovez mai departe cu un share: