fbpx
Anunțuri publicitare

Acest articol conține linkuri de afiliere. Pentru mai multe informații click aici

       Coloniile de albine sunt predispuse multor boli, paraziţi şi prădători. Pe lângă acestea se mai adaugă şi pesticidele pe care le folosim în agricultură, plus practicarea unui sistem de exploatare agricolă ce constă în cultivarea aceleaşi plante pe acelaşi teren timp de mai mulţi ani consecutiv (monocultură). Coloniile de albine au nevoie de mai multe tipuri de plante cu flori pentru a supravieţui. 

   În acest articol vă voi prezenta câteva informaţii despre loca europeană o infecţie bacteriană ce afectează puietul albinelor. Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre combaterea şi prevenirea bolilor în familiile de albine vă recomand cartea bolile albinelor
Cum sa identifici loca europeana. Masuri de prevenire si combatere a bolii
      Loca europeană într-o colonie de albine se  prezintă astfel: verificăm fagurele cu puiet şi observăm că acesta este pestriţ, puietul a murit în stadiul căpăcit ori necapacit. Larvele din celule sunt flasce. Larvele moarte zac răsucite pe o parte în celule. Masa moartă este cleioasă are aspect cafeniu închis şi nu se întinde. Solzii uscaţi rămân pe fundul celulei fără să adere pe peretele celulei. Şi în celulele capacite puietul mort este la fel. Capacul celulei este înfundat şi adesea găurit.

   Loca europeană este  o infecie bacteriană. Au fost făcute mai mule cercetări pentru a descoperi cauza acestei boli şi se pare că infecţia este cauzată de mai mulţi agenţi patogeni. Aceştia împreună cu bacteria M.pluton au fost găsiţi în intestinul mijlociu al larvelor. În terminaţia intestinului se formează o aglomeraţie galben-cenuşie de 2-3 mm  unde bacteria se înmulțește rapid şi larvele încep să  consume  multă hrană. Albinele recunosc din vedere larvele bolnave şi le îndepărtează. 

    Puietul moare de cele mai multe ori încă din stadiul de larva datorită toxinelor eliminate de bacterii. În acest caz culoarea se schimbă din galben în cafeniu. Infecţiile mai slabe pot fi mai periculoase pentru că unele larve supravieţuiesc şi chiar înanite de a începe să ţeasă coconul acestea elimină excremente în care se află bacteria m.pluton. Larvele care supravieţuiesc sunt slăbite şi nu pot formă coconi compleţi, importanţi în protecţia anti-bacteriană. Acest lucru permite bacteriei bacillus alvei  să se înmulțească masiv. Imedia ce se formează spori, larva se transformă într-o masă moartă cu miros puternic şi se întinde ca un filament. În această etapă boala poate fi confundată cu loca americană.

     Bacillus alvei este considerat agent patogen secundar. Capsulele bacteriei M. pluton sunt mai puţin rezistente decât sporii de bacillus larvae care provoacă loca americană. Germenii bacteriei M.pluton rezistă în miere doar câteva zile, în polen câteva luni şi în fecalele albinelor germenii rămân activi de la mai multe luni la mai mulţi ani. 

       Răspândirea în familia de albine

      Loca europeană se transmite prin hrană, pe această cale ajunge în puiet. Dacă este atacat doar puietul necăpăcit albinele pot reprima boala total sau pentru o anumită perioadă de timp. Aici depinde foarte mult de instinctul lor de curăţire. Agentul patogen supravieţuieşte în pereţii celulelor şi în resturile de ceară de pe fundul stupului. 

         Depistarea bolii

    Un simptom clinic tipic pentru loca europeană îl reprezintă larvele răsucite, capacele înfundate, perforate. Dacă pe interiorul căpăcelelor vedem o pată nearga strlucitoare atunci ştim sigur că e vorba de loca europeană. La fel  şi atunci când observăm aglomeraţiile cenuşii-gălbui din intestinul larvei. 

    Pentru a ne asigura că e vorba de loca europeană vom face proba chibritului. Se ia un băţ de chibrit şi se bagă în masa amorfă după aceea se scoate uşor. Dacă observăm că nu se formează filamente loca americană este exclusă şi dacă observăm că se formează filamente atunci luăm o probă şi o ducem în laborator pentru a pune diagnosticul 

     Mirosul puietului  infestat este asemănător cu mirosul oţetului. Dacă este prezentă mă mult bacteria bacillus alvei  poate aminti de cel al transpiraţiei de picioare. Puietul se usucă pe fundul celulelor şi se deosebeşte de loca americană prin faptul că solzii au o suprafaţa netedă şi strălucitoare. Loca americană şi cea europana pot există simultan în aceeaşi colonie şi diagnosticul poate fi pus doar în laborator. 

        Raspadirea bolii

        De cele mai multe ori boala se răspândeşte prin rătăcirea albinelor sau prin furtişag. Se mai poate transmite şi la adăpător. Apicultorul poate răspândi boala dacă nu  este în cunoştinţă de cauză şi la alte colonii prin schimbarea fagurilor, achiziţionarea de unelte folosite infestate cu sporii şi întrebuinţarea polenului de provenienţă străină. Viespile mai pot transmite boala şi în cazul lor boala provoacă acelaşi simptome. Loca europeană este des întâlnită în regiunile umede. 

        Cum putem combate loca europeană ? 

       Dacă albinele au la dispozite o sursă bună de nectar de cele mai multe ori acestea reuşesc să învingă boala fără intervenţia apicultorului. În sprijinul combaterii bolii ajută foarte mult şi îndepărtarea fagurilor contaminaţi care trebuie să fie arşi. Fagurii nu pot fi distruşi în topitorul solar datorită pericolului infecţios. Pe lângă asta ne putem baza pe instinctul de curăţire al albinelor. Stropirea fagurilor cu sirop de zahăr şi admistrarea de hrană lichidă poate ajuta. Instinctul de curăţire al albinelor poate fi stimulat şi prin introducerea de puiet necăpăcit.  Schimbarea mătcii poate ajuta. Nu toate rasele  de albine sunt la fel de sensibile. 

      În cazul infestărilor puternice fagurii  sunt îndepărtați  şi topiţi, stupii sunt dezinfectaţi. Se mai pot utiliza şi diverse medicamente : teramicină şi streptomicină.  Cu timpul dozajul cu aceste medicamente trebuie mărit. Medicametele pot lasă reziduri de aceea nu este recomandată folosire lor foarte mult timp. Atâta timp cât boala nu se declanşează într-o epidemie în regiune, omorârea coloniilor nu este o opţiune. 

        Prevenirea infecţiilor cu loca  europeană

    În cazul bolilor de acest tip posibilitatea de prevenire este limitată. Achiziţia de  colonii  şi unelte folosite în alte stupine trebuie să se facă cu prudență . Roii străini trebuie să fie ţinuţi o vreme în carantină departe de prisaca principală.  Şi în ultimul rând, hrana (miere, polen) nu trebuie să fie întrebuinţată în stupina proprie.

         Sper să te ajute informatiile din acest articol. Lasa un comentariu si spune-mi ce crezi. Eu îți voi răspunde în cel mai scurt timp.

        Felicitări pentru că ai citit tot articolul. Dacă ţi-a plăcut, ajută-mă să-l promovez mai departe cu un share:  

 
 
 
 
 
 
Sursa: pentru a scrie acest articol am consultat cartea  Bolile albinelor de Wolfgang Ritter, 2000, Editura  M.A.S.T. . Sursa imagini: google imiges, imaginile nu imi apartin 

Recomadare cărţi apicultură

Albinăritul pentru începători

Albinăritul pastoral 

Bolile albinelor

Manual de creştere a albinelor

Creşterea albinelor în stupi orizontali

100 de plante pe placul albinelor

WordPress

Creaza-ti propiul site cu wordpress

Procesez…
Succes! Ești în listă.
Anunțuri publicitare

Mihai

"Numele meu este Mihai. Sunt fondatorul blogului ”În lumea albinelor”. Întotdeauna mi-a plăcut să-l ajut pe tatăl meu cu lucrările în stupină. Sunt în misiune pentru a ajuta noi apicultori să reuşească şi să educ publicul prin conţinutul blogului meu. Dacă eşti în căutarea unei vocaţii sau simţi o chemare pentru acest domeniu de activitate te rog să apeşi pe butonul urmăreşte pentru a primi articole noi pe email.” Apicultura tradiţie şi chemare

0 comentarii

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: