Roirea albinelor. Primăvara și vara este o perioadă în care apicultorii pot avea  surprize din partea albinelor. Roirea albinelor are loc atunci când ecloziunile depășesc rata mortalității lucătoarelor, populația crește și spațiul din stup se micșorează. Un stup poate găzdui un anumit număr de indivizi, odată ce este depășită capacitatea, familia se divide. Fenomenul de roire apare către sfârșitul primăverii, perioada în care există multă hrană.

       Un roi este, grupul de albine lucrătoare insotie de o matcă bătrână. În timpul roiri se produce o stagnare a acitivatilor din familia de bază, a dezvoltării familiei și acumulării rezervelor de hrană. Activitatea de cules scade odată ce albinele încep să clădească botci. Culegătoarelor le poate lua minute bune până când găsesc albine  cărora să le predea proviziile.

 

Roirea albinelor

  Dacă culesul scade atunci nici matca nu mai este hrănită corespunzător ceea ce reduce producția de feromon inhibitor în gladele mandibulare al mătci și lucrătoarele încep să clădească botci, albinele nu mai primesc hrană de la culegătoare și astfel apare instinctul de căutare de locuri pentru cuibărit, la albinele culegătoare. Fenomenul de roire începe prin mișcări și zumzete particulare –dansuri de desprindere– ale lucrătoarelor.

    Prin contactul cu o dansatoare se transmite instinctul de roire și celorlate lucrătoare astfel încât la un moment dat o bună parte din populația familiei părăsește stupul ca roi, împreună cu mataca bătrână. Fenomenul de roire are loc după eclozionarea primelor mătci. După ce roiul părăsește familia mama acesta este ”ghidat” de cercetașe pentru a găsi un prim loc în care se poate stabili.

      După ce au găsit un loc , cercetașele continuă să caute în zona adăposturi. Acestea comunică cu celelalte albine prin dansuri asemănătoare celor de roire și unele asemănătoare celor care  indică surse de cules, daca conditiile ar fi diferite. Cercetașele care au un dans mai îndelungat sunt cele care indică un loc bun pentru stabilirea roiului. Aceste albine marchează locul respectiv pentru a atrage roiul.

        Sunt familii de albine care nu roiesc, fenomen numit anecbalie. Acestea se mențin prin creșterea și înlocuirea naturală, periodică a mătcilor. Îmulțirea familiilor de albine se poate face și artificial prin intervenția apicultorului. Tendința de roire poate ajunge să fie perpetuată în stupină dacă apicultorul prinde și păstrază toți roii naturali. Primul roi poate fi urmat de un roi secundar, terțar, toți din aceeași familie, în unele cazuri fenomenul de roire poate duce la desfințarea familiei mamă.

      În familia mamă, din una din botcile clădite eclozioneaza o matcă. După 2-6 zile aceasta iese la zborul de împerechere -către locurile de adunare a trântorilor– aflate la 6-15m înălțime de sol. Matca repetă de mai multe ori zborul de împerechere.

    Când se întoarce în stup aceasta încă mai poartă ”semnul de împerechere” (partea anterioară a organelor genitale masculine). Semnul de împerechere și începutul pontei sunt folosite de crescătorii de mătci ca indicii ale împerecherii. Datorită acestor indicii, apicultorul își poate da seama dacă o matcă tânăra a reușit să se împerecheze.

     Apicultorul poate pătrunde taina înmulțirii naturale a albinelor prin urmărirea unui roi natural, a comportamentului său, prinzându-l și instaladu-l într-un stup. Aceștia pot fi primi pași în a stăpâni tehnica înmulțirii artificiale.

         Sper să îți fie de folos informațiile din articol, te rog sa dai share cu prietenii si lasa un comentariu, îți voi raspunde in cel mai scurt timp. Dacă găsești interesante informațiile pe care ți-le ofer mă poți răsplăti pentru asta click aici.